Smaraldul este prea delicat pentru a supraviețui transportului pluvial din rocă, astfel încât nu se găsește decât în aflorimente expuse, niciodată în nisipuri. El se formează atunci când granite topite de căldura magmatică sunt forțate prin fisuri în scoarță, iar soluțiile hidrotermale la temperaturi între 50 și 500 de grade Celsius depun cristale sub presiuni înalte. Smaraldul este un aluminosilicat de beriliu care-și datorează culoarea urmelor de crom sau vanadiu. Aceeași compoziție de bază o au berilul, acvamarinul, morganitul heliodorul, goshenitul și bixbitul. Cel mai mare smarald din lume are peste 2 kg și a fost extras din min Mbuva-Chibolele, în Zambia, de o companie britanică.

Smaraldul este fragil datorită incluziunilor și fisurilor, dar acestea fac ca și valoarea pietrei să fie mai mare, fiindcă dau naștere unor luminozități misterioase. Aceste accidente optice sunt numite „grădini”. Filosoful medieval Albertus Magnus scrie că smaraldul inelului regelui Bela al Ungariei s-ar fi sfărâmat în timp ce el făcea dragoste cu soția sa. Pentru a le da rezistență, este nevoie ca unele geme să fie tratate sub vid cu rășini, ceară sau anumite uleiuri. Smaraldele zambiene sunt mai clare și mai puțin casante, de aceea este mai rar nevoie să fie tratate. În Rusia, smaralde se extrag din micașisturile de lângă Malâșevo, regiunea Sverdlovsk, din anii 1830. Aici s-a găsit un cristal de peste 2 kg. Specimenele, de un verde mai deschis, mai luminoase decât cele columbiene, și având caracteristice incluziuni de flogopit, sare și apă sărată, au pătruns pe piața internațională după 1990, când s-a format o companie ruso-panameză cu acționari israelieni.

Smaraldele sunt menționate în Biblie ca fiind una din pietrele încrustate în pectoralul Marelui Preot al templului de la Ierusalim. În acea vreme, sursa lor putea fi Egiptul, unde se scoteau din muntele Smaragdus încă de la 1500 î.e.n. De patru secole încoace, cele mai fine smaralde provin din regiunea Muzo din Columbia, la 100 de km de Bogotá, unde cristalizarea s-a produs la trecerea soluțiilor minerale fierbinți prin depozite de calcar. Minele sunt proprietatea guvernului, și sunt concesionate unor întreprinzători privați. Amerindienii exploatau smaraldele dinainte de venirea spaniolilor, și specimene provenite de aici au fost găsite în situri arheologice din Chile până în Mexic. Indienii chibcha organizaseră o mină la Chivor, pe care au preluat-o și au dezvoltat-o spaniolii, transformându-i pe localnici în sclavi. Conquistadorul Pizarro i-a trimis regelui Spaniei în 1533 patru lădițe de smaralde. Unele din acestea sunt probabil incluse în Colierul Inchiziției aflat azi la Muzeul Național de Științele Naturii în Washington, și în tezaurul habsburgic de la Schatzkammer în Viena. Un vas pentru unguente parfumate aflat în același muzeu austriac este tăiat dintr-un cristal uriaș de smarald columbian, și pentru cele 2860 de carate ale sale, marele duce al Toscanei a oferit trei tone de aur. Numai în Columbia s-a găsit o varietate rară de smarald numit trapiche, care prezintă șase raze simetrice luminoase, datorită incluziunilor de carbon.

Împăratul aztec Moctezuma i-a dăruit conquistadorului Hernán Cortez un smarald de 10 cm, pe care acesta l-a dedicat reginei Isabella a Portugaliei, dându-i de știre printr-o scrisoare. Până la urmă însă, Cortez s-a răzgândit și i l-a dat celei de a doua soții ale sale. Câteva generații mai târziu, corabia Nuestra Señora de Atocha, care transporta gema spre Spania împreună cu 24 de tone de argint, s-a scufundat în triunghiul Bermudelor în 1622. Abia în 1973, o echipă de arheologi a descoperit epava și a început recuperarea numeroaselor ei comori, aducând la suprafață și smaraldul Isabella.

Tăblița Mogulului este un smarald de 217 carate, tăiat ca o plăcuță de 10 cm lungime, pe care sunt gravate rugăciuni musulmane șiite. Extras din Columbia, a fost achiziționat în India către 1695 și a ajuns în proprietatea împăratului Aurangzeb (care era sunit). În 2001 s-a vândut pentru 1,5 milioane de lire.

Între 1700 și 1707 a fost realizat un ostensoriu pentru sfânta împărtășanie, dăruit bisericii San Ignacio de Compania Iezuiților din Bogotá. Obiectul este făurit din 8,5 kg de aur și cuprinde 1485 smaralde, 168 ametiste indiene, 62 perle baroce din Curação, 28 de diamante din Africa de Sud, 13 rubine din Sri Lanka și un safir galben din Tailanda. În prezent este proprietatea Băncii Republicii Columbia.
Undeva în Africa, poate în Zambia, s-a găsit în 1994 un smarald de 3600 de carate, care a fost cumpărat de o companie din Tailanda. Președintele acesteia, Jeffery Bergman, a dorit să se sculpteze din el o mică statuie a lui Buddha în picioare, în postura numită Phra ham yath, din care Iluminatul s-a adresat membrilor familiei sale îndemnându-i să nu se mai certe între ei. Opera a fost încheiată în 2006 de maestrul birman Aung Nyein și se află în proprietatea companiei Primagem.

Smaraldele sunt piatra celor născuți în luna mai și a zodiei Racului. Culoarea verde face să fie asociate cu primăvara, renașterea și fertilitatea. Gema e asociată cu chakra inimii, adâncind înțelepciunea și conștiința de sine. În Evul Mediu, era considerată o piatră sensibilă și castă, care nu suferă impuritatea; de aceea smaraldul regelui Bela s-a sfărâmat în timp ce el făcea dragoste. Se spune că trebuie dăruit la a 55-a aniversare a căsătoriei.

Apasa aici ca sa vezi bijuteriile noastre cu smarald!