Oamenii au folosit inele cu pietre colorate încă din cele mai vechi timpuri, pentru frumusețe și raritate, dar și pentru a indica puterea, bogăția, un legământ, un statut, o amintire. Inele cu pietre semiprețioase au fost găsite în mormintele egiptene, hitite și sumeriene.
Cele mai vechi inele, făcute din fildeș de mamut, au fost folosite de oamenii din cultura pavloviană, lângă Dolní Věstonice, în Cehia, acum 26.000 de ani. Sumerienii foloseau inele de argint cu pietre dure pentru a semna un contract sau o scrisoare. Vechii egipteni credeau că în degetul inelar se află vena amoris, vâna iubirii, care duce direct la inimă.
Cel mai vechi inel cu diamant – netăiat pentru că tehnologia nu era cunoscută – a fost găsit la Roma și datează de la începutul perioadei imperiale. Aparținea unei fete tinere. Inelele romane de căsătorie erau făcute din fier. Femeile însă purtau în public inele de argint și de aur cu pietre prețioase și semiprețioase, pentru a-și arăta bogăția și a-și spori frumusețea. Episcopii poartă un inel cu ametist, pe care credincioșii îl sărută, și care semnifică patimile lui Hristos. Unii bărbați necăsătoriți poartă pe degetul mic un inel cu piatră, numit șevalieră. Membrii societăților secrete adesea se identifică după inele cu cristale naturale, email sau gravuri. Președintele american Harry Truman purta un inel masonic pe degetul mic de la mâna stângă drept unică podoabă.
Dar cel mai simplu motiv pentru a purta un inel este frumusețea lui. Claritatea pietrei, potrivirea cu culoarea ochilor sau a hainelor, eleganța lucrăturii bucură privirea și poartă mintea către o lume mai senină.