O broșă cu calcedonie ține de o tradiție străveche, aceea a agrafelor care prindeau veșmântul împăraților romani. Adesea calcedonia are două straturi, iar cel superior e sculptat cu o figură umană, care iese în relief pe fondul de culoare întunecată (camee). Exploatată în antichitate din apropierea orașului Chalcedon din Asia Mică (azi Kadiköy, Turcia), piatra translucidă a servit la făurirea primelor sigilii sumeriene, acum 4.600 de ani, fiindcă nu se lipește de ceara fierbinte. În Australia, unelte de calcedonie sunt datate cu 32.000 de ani înaintea erei noastre. În cartea Apocalipsei 21:19 se spune că zidurile Noului Ierusalim aveau temelii de calcedonie, alături de alte pietre semiprețioase. Structura calcedoniei e dată de fire compuse din cristalite minuscule, care-i dau un aspect fibros, lăptos sau ceros, cu posibilitatea de a forma benzi, ciorchini sau mase policrome. Uneori conține incluziuni de mangan care închipuie forme de plante, mușchi, arbori și chiar peisaje. Se găsește în rocile vulcanice, în aureolele de contact dintre magmă și sedimentar, ca și în depozite marine unde se poate forma prin înlocuirea organismelor moarte, plante sau animale. Calcedonia inspiră bunăvoință, generozitate, onestitate. Se credea că potirele din argint și calcedonie neutralizează otrăvurile. Marele orator roman Cicero purta un pandantiv de calcedonie ca să-i sporească elocvența. E piatra avocaților și actorilor, a celor născuți în luna mai, și a celor aflați sub zodiile Gemenilor, Săgetătorului și Fecioarei.