Opalul este un oxid de siliciu în a cărui structură sunt integrate molecule de apă, ceea ce face să nu aibă formă cristalină, ci amorfă (opal AG – amorphous gel). Deși amorf, e translucid și iridescent, datorită aranjamentului regulat al sferelor de dioxid de siliciu, care produc difracția luminii în aproape toate culorile spectrului. Opalul comun e folosit în geme pentru aspectul lui lăptos, cu fulgerări colorate pe anumite direcții. În timp, poate dezvolta microfracturi („se usucă”), de aceea trebuie evitate temperaturile extreme sau umiditatea zero din seifurile băncilor. De fapt, apa nu-i dăunează, nici nu ajută la conservarea lui. Oricare ar fi culoarea dominantă, opalul arată paiete de culoare și străfulgerări ascunse în adâncimea lui enigmatică. Australia, unde gema este recunoscută ca gema națională, este cel mai mare producător de opal din aproape toate categoriile. Cercei de opal albastru provin din Peru (Nasca), Oregon (Owyhee River) sau Nevada (Virgin Valley, unde se găsește și opal negru). Tot din Peru vin gemele de opal roz (mina Acari, nu departe de Arequipa). Opal alb se exploatează din mai multe locuri, printre care celebra mină Coober Pedy din Australia. Opalul zis „de miere” se găsește în valea Ósva din Ungaria. În 2008 a fost descoperit în Etiopia (Wegel Tena, Wollo) opal imperial, extrem de rezistent la șocuri și cu un joc de paiete deosebit. Din Mexic vin pietre de bună calitate (Santa Maria del Iris, statul Querétaro). Adesea fosilele conservate în rocă sunt înlocuite molecular cu opal, cel mai adesea Opal-CT, cu cristobalit și tridymit în structură. Pietrele de opal alb erau considerate sacre de națiunea Cherokee din America. Folosit ca podoabă din antichitate, opalul este considerat piatra purității, a luminii, clarității și energiei. Regina Victoria le-a dăruit fiicelor, cu ocazia nunților lor, bijuterii de opal.