Misionarul spaniol Miguel Domingo Fuertes Loren, preotul parohiei Barahona din munții Bahoruco, a cerut un permis de exploatare pentru „o piatră albastră” în 1916. Permisul i-a fost refuzat, iar el s-a întors în Spania. În 1974 doi voluntari din Peace Corps au găsit piatra în aluviuni pe plajă și i-au dat numele după fiica unuia dintre ei, Larissa, și cuvântul spaniol pentru „mare”, mar, fiindcă are culoarea mării din Caraibe. Au trimis specimene la Smithsonian Institution din Washington, și s-a dovedit că era vorba de o varietate necunoscută de pectolit. Așa a început exploatarea minei Los Chupaderos, care aparține unei cooperative sătești. Filoanele de larimar au mai puțin de 50 cm grosime, și azi nu mai pot fi atinse decât prin puțuri de mină la peste 150 m adâncime. Munții Bahoruco sunt singurul loc din lume unde se găsește larimar.
Se spune că larimarul are puteri de vindecare emoțională, fizică și spirituală, deoarece activează mai multe chakre. Ajută în cazul stresului, fobiilor, atacurilor de panică, dezechilibrului cauzat de mânie și frică. O gemă de larimar aflată în casă contribuie la o atmosferă senină și plăcută.